Tovarășul Stalin – geniu al omenirii progresiste, prieten al celor oprimați de pretutindeni, discipol fidel al tovarășului Lenin și conducător neînfricat al clasei muncitoare

Marxism-leninismul este ideologia care a dat cei mai mulți Eroi revoluționari, luptători pentru pace și progres social din istoria Omenirii, oameni care și-au dedicat întreaga lor viața luptei pentru a aduce o viață mai bună celor mulți și asupriți. Între acești Mari Revoluționari un loc de frunte îl ocupă mult iubitul nostru tovarăș Stalin. El a fost omul care a urmat cu sfințenie Măreața Ideologie marxist-leninistă, fără a se abate de la aceasta. Tovarășul Stalin a suferit sub represiunile odiosului regim țarist, a luat parte activ la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și s-a implicat în Războiul Civil Rus, unde a luat hotărâri care au reprezentat un factor decisiv în Victoria Armatei Roșii. De asemenea, a fost alături de tovarășul Lenin pe toată durata vieții acestuia, ajutându-l în implementarea măsurilor democratice și progresiste în Rusia Sovietică. După moartea tovarășului Lenin, tovarășul Stalin a dus mai departe Cauza Revoluționară, conducând cu o mână forte Uniunea Sovietică. El a lichidat definitiv toate rămășițele claselor exploatatoare, a realizat colectivizarea agriculturii prin înființarea colhozurilor și a înfăptuit industrializarea URSS, nivelul de trai al maselor populare fiind ridicat considerabil. A luat atitudine atât împotriva amenințărilor externe ce vizau Partidul proletariatului, cât și împotriva amenințărilor interne, reprezentate de către deviaționiștii de dreapta și de stânga, aceștia fiind alungați din Partid. Tovarășul Stalin a salvat Omenirea de la o catastrofă totală, zdrobind bestia nazistă care pornise să cotropească și să subjuge popoare întregi și a ajutat la instalarea regimurilor de democrație populară în întreaga Europă de Est, inclusiv în România.

Am elaborat o schiță a marilor realizări ale tovarășului Stalin, acum vom trece la expunerea întregii sale vieți de Glorie și Luptă Revoluționară.

Copilăria și adolescența

Tovarășul Stalin s-a născut la data de 21 decembrie 1879 în orașul Gori din Georgia, care la acea vreme era parte a Imperiului Rus. Provenea dintr-o familie de țărani săraci, fiind fiul lui Vissarion Ivanovici și al Ecaterinei Gheorghievna. Activitatea profesională și-o începe ca cismar, pentru ca mai apoi să se angajeze ca muncitor în Tiflis, la o fabrică de încălțăminte. Observăm cum spiritul de muncă l-a caracterizat pe tovarășul Stalin încă de copil. În anul 1888 își începe studiile în domeniul teologic la școala confesională din Gori, iar în 1894 obține admiterea la seminarul teologic din Tiflis. În cadrul acelui seminar, tovarășul Stalin va porni pe calea luminoasă a marxismului, implicându-se în cercurile marxiste constituite acolo.

Activitatea revoluționară a tovarășului Stalin înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie

Tovarășul Stalin se înscrie în Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia în 1898, acesta fiind la acea vreme singurul partid progresist din Rusia. El va depune eforturi uriașe în ceea ce privește educația sa ideologică, preocupându-se de studiul marilor opere ale tovarășilor Marx și Engels, precum “Manifestul partidului comunist” sau “Capitalul”, dar și de lucrările publicate până la acea vreme de tovarășul Lenin, scrieri care îl vor impresiona profund, exprimându-și chiar dorința de a-l cunoaște personal pe tovarășul Lenin: “Trebuie să-l văd neapărat”. În cadrul seminarului teologic va cădea victimă represiunilor țariste, fiind exclus în anul 1899 sub acuzația de “propagandă marxistă”. În anul 1901 tovarășul Stalin începe activitatea politică ilegală, după efectuarea de către poliție a unei percheziții la observatorul geofizic la care el lucra. Tot în același an, tovarășul Stalin conduce impresionanta demonstrație de 1 Mai organizată în centrul Tiflisului, iar în septembrie lansează ziarul “Brdzola”, acesta devenind cel mai bun ziar marxist din Rusia după mărețul “Iskra”. Anul următor el organizează și conduce manifestația muncitorilor din Batum, motiv pentru care va fi arestat la 5 aprilie 1902, fiind apoi deportat în Siberia în toamna anului 1903, de unde va evada în ianuarie 1904 și se va întoarce la Tiflis.

În acest timp are loc Congresul al II-lea al PMSDR în anul 1903, la care este adoptat statutul și programul Partidului și apare scindarea Partidului în bolșevici și menșevici. Menșevicii reprezentau oportunismul, manifestându-se împotriva liniei organizatorice trasate de tovarășul Lenin. Tovarășul Stalin se va situa categoric de partea tovarășului Lenin, luptând din acel moment pentru curățarea partidului de aceste elemente nocive.

Anul 1905 reprezintă anul izbucnirii primei mari Revoluții în Rusia. Desi a fost o revoluție burgheză a avut un caracter progresist, ținând cont de contextul epocii, motiv pentru care marxiștii ruși și clasa muncitoare s-au implicat puternic în acest măreț act istoric. Rolul tovarășului Stalin în Revoluția din 1905-1907 a fost însemnat, el susținând cu tărie calea insurecției armate pentru răsturnarea odiosului țarism și instituirea republicii. El dezvoltă tactica revoluționară leninistă și îi îndeamnă pe țărani și muncitori să pornească la luptă, combătându-i pe trădătorii menșevici care se manifestau împotriva declanșării insurecției. În 1906, în plină revoluție, are loc Congresul al IV-lea al PMSDR la Stockholm, moment în care tovarășul Stalin se va remarca din nou alături de tovarășul Lenin în lupta împotriva menșevicilor, susținând cu fermitate linia bolșevică. Din păcate, avântul revoluționar început în Rusia în anul 1905 va scădea treptat, astfel Revoluția va fi înfrântă. Acest eșec va da startul unui avânt al reacțiunii în Rusia, fapt ce va pune la grele încercări partidul proletar și, implicit, pe tovarășii Lenin și Stalin.

În anul 1907 are loc, la Londra, Congresul al V-lea al Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, eveniment la care tovarășul Stalin a avut un rol foarte important, implicandu-se în lupta împotriva menșevicilor. Tovarășii bolșevici vor triumfa în fața oportuniștilor menșevici. Tovarășul Stalin primește sarcina de a se stabili la Baku pentru a organiza mișcarea muncitorească, proletariatul fiind puternic dezvoltat acolo. El va desfășura o campanie activă de unire a muncitorilor în jurul liniei bolșevice și va elimina complet menșevismul. Viața lui nu a fost deloc ușoară în Baku, fiind arestat și deportat de nu mai puțin de două ori.

În septembrie 1911, tovarășul Stalin pleacă la Petersburg pentru a se implica în munca politică a organizației de partid de acolo. Din păcate este arestat la scurt timp și trimis în Vologda, dar reușește să fugă din acel loc anul următor. Anul 1912 aduce și ruptura definitivă a tovarășilor bolșevici de trădătorii menșevici, cu ocazia Conferinței de la Praga, fiind constituit Partidul Bolșevic. Din acest moment mișcarea revoluționară rusă pornea oficial pe drumul către Octombrie cel Roșu. Dar până atunci vor mai fi obstacole extrem de dificile de înfruntat. Represiunea țaristă era în acei ani la apogeu, fiind comise numeroase masacre împotriva muncitorimii din ordinul lui Nicolae cel Sângeros. Același țar nemernic criminal va hotărî în anul 1914 intrarea Rusiei în războiul imperialist de partea Franței și Marii Britanii, scopul fiind înrobirea altor popoare și, între altele, anexarea Constantinopolului, țarul visând a se încorona acolo.

Anul 1914 a adus și falimentul rușinos al Internaționalei a II-a, marea majoritate a partidelor social-democrate din Europa votând creditele de război. Tovarășii Lenin și Stalin au fost singurii care s-au menținut pe poziții autentic marxiste, denunțând această trădare față de socialism și militând pentru transformarea războiului imperialist în război civil. În acei ani tovarășul Stalin suferă cele mai cumplite persecuții din întreaga sa viață, fiind arestat de mai multe ori, iar în 1914 este trimis într-o zonă terifiantă a Siberiei, undeva în apropiere de cercul polar. El rămâne acolo până la sfârșitul anului 1916, când este trimis pentru a fi înrolat în armată. Aflându-se în Acinsk, primește vestea începutului Revoluției burghezo-democratice din Februarie 1917, în urma căreia țarul este arestat si se proclamă republica burgheză ca formă de guvernământ, fiind instalat la putere Guvernul Provizoriu, care va menține Rusia în războiul imperialist. Însă în acest moment pregătirile pentru declanșarea Revoluției Proletare intrau în linie dreaptă. Ziua Victoriei nu mai era departe.

Activitatea revoluționară a tovarășului Stalin în timpul anului revoluționar 1917 și în perioada 1918-1924

Revolutia din februarie 1917 a adus caderea țarismului, dar din nefericire a ajuns la putere Guvernul Provizoriu, format din reprezentantii claselor exploatatoare, in frunte cu Aleksandr Kerenski. Acest guvern a dovedit inca de la inceput ca nu va satisface cererile poporului: paine, pamant, pace si ca va continua participarea la razboiul imperialist, alaturi de imperialistii anglo-francezi.
La 3 aprilie 1917, tovarasul Lenin s-a intors in Rusia dupa un lung exil. Vestea sosirii acestuia a fost primita cu entuziasm de muncitorii din Petrograd. Insotit de o delegatie de muncitori, tovarasul Stalin a plecat la statia Beloostrov, pentru a-l primi pe Lenin. A doua zi, tovarasul Lenin a expus celebrele Teze din Aprilie, care au trasat planul de lupta in vederea trecerii de la revolutia burghezo-democratica la revolutia socialista. La 24 aprilie 1917 a fost deschisa Conferinta a VII-a bolsevica (din aprilie), care a luat drept baza a lucrarilor sale tezele tovarasului Lenin, indrumand partidul pe calea transformarii revolutiei burghezo-democratice in revolutie socialista.
In aceasta conferinta, tovarasul Stalin a sustinut linia lui Lenin, demascand linia oportunista antileninista a lui Rîkov si adeptilor sai. De asemenea, aplicand linia marxist-leninista in privinta problemei nationale, tovarasul Stalin a sustinut autodeterminarea pana la despartire a nationalitatilor din fostul Imperiu Rus. Aceasta masura a ajutat Partidul Bolsevic sa castige sprijinul nationalitatilor asuprite.

In mai 1917, tovarasul Stalin a fost ales membru al Biroului Politic al Comitetului Central, functie detinuta de el pana la sfarsitul vietii. Tovarasul Stalin se implica activ im munca de partid, scriind articole in ziarul Pravda si participand in mod direct la conducerea activitatii comitetului din Petrograd al partidului.
Pe data de 20 iunie 1917, tovarasul Stalin este ales membru al Comitetului Central Executiv, in timpul Primului Congres al Sovietelor din Intreaga Rusie.
Dupa evenimentele din iulie 1917, cand tovarasul Lenin, prigonit de Guvernul Provizoriu, se afla in ilegalitate, tovarasul Stalin a continuat in secret munca la Comitetul Central al partidului si la organul central al acestuia, care aparea sub diverse denumiri( Rabocii, Proletarii, Rabocii i soldat). Tovarasul Stalin s-a pronunat cu fermitate impotriva hotararilor luate de tradatorii Kamenev, Rîkov si Troțki, de a-l preda pe tovarasul Lenin tribunalului Guvernului Provizoriu contrarevolutionar. La Congresul al VI-lea al partidului(iulie-august 1917), tovarasul Stalin, sustinut de Sverdlov, formuleaza sarcinile si tactica partidului cu privire la realizarea revolutiei socialiste. In acelasi timp, tovarasul Stalin i-a combatut pe trotkisti, care sustineau ca o victorie a socialismului in Rusia este imposibila.

In august 1917, izbucneste rebeliunea generalului reactionar Kornilov, care voia sa restabileasca tarismul in Rusia. Bolsevicii ridica masele populare la lupta contra acestuia. Zdrobirea rebeliunii lui Kornilov deschide o noua etapa in istoria revolutiei: incepe perioada organizarii asaltului.
In octombrie, Comitetul Central al partidului alege un centru de partid in vederea conducerii insurectiei, in frunte cu tovarasul Stalin. Acest Centru constituia nucleul conducator al Comitetului Militar Revolutionar de pe langa Sovietul din Petrograd si a condus intreaga insurectie.
La 16 octombrie, in cuvantarea sa din sedinta CC, respingand pozitiile capitularde ale tradatorilor Zinoviev si Kamenev, care se pronuntasera impotriva insurectiei armate, tovarasul Stalin sustine necesitatea ca aceasta sa fie infaptuita.

In zorii zilei de 24 octombrie, Kerenski da ordin sa fie interzis organul central al partidului, Rabocii Puti, trimitand automobile blindate la localul redactiei si al tipografiei ziarului. La ora 10 dimineata insa, dupa indicatiile tovarasului Stalin, garzile rosii si soldatii revolutionari resping masinile blindate si posteaza garzi inarmate la tipografie si la redactie. Pe la ora 11, apare ziarul Rabocii Puti, in care este prezent articolul tovarasului Stalin “Ce ne trebuie?”, in care masele erau chemate sa rastoarne Guvernul Provizoriu burghez. Insurectia a fost inceputa in ziua de 24 octombrie. In seara zilei de 25 octombrie s-a deschis Congresul al II-lea al Sovietelor, care a dat toata puterea in mainile Sovietelor.
Tovarasul Stalin face parte din primil Consiliu al Comisarilor Poporului, care, avandu-l in frunte pe Lenin, a fost ales la Congresul al II-lea al Sovietelor din Intreaga Rusie, dupa victoria Revolutiei din Octombrie.
Inca din primele zile ale existentei guvernului sovietic, tovarasul Stalin este Comisar al Poporului pentru Afacerile Nationalitatilor. Sub conducerea tovarasilor Lenin si Stalin, muncitorii si taranii au creat in locul coloniilor tariste republici sovietice. Tovarasul Stalin a condus lupta data pentru crearea Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, a condus munca in vederea formarii Republicii Sovietice Socialiste Bieloruse si a republicilor sovietice din Transcaucazia. Lenin si Stalin sunt initiatorii si creatorii Marii Uniuni Sovietice.
Din insarcinarea Comitetului Central , tovarasul Stalin conduce in ianuarie 1918 consfatuirea reprezentantilor aripii revolutionare a partidelor socialiste din diferite tati ale Europei si Americii, consfatuire care a jucat un rol important in intemeierea Internationalei a III-a, Internationala Comunista. In zilee pacii de la Brest, tovarasul Stalin sustine pozitia lui Lenin, impotriva tradatorului Troțki si a complicelui sau, Buharin, care ai vrut sa directioneze imperialistii germani spre a ataca tanara Rusie Sovietica.

Mosierii si capitalistii rusi, rasturnati de Marea Revolutie Socialista din Octombrie, au inceput sa comploteze pentru a aduce din nou tara in robie, cu sprijinul interventionistilor straini. A inceput asadar razboiul civil. Declarand patria socialista in pericol, guvernul sovietic a chemat intregul popor la lupta. In primavara anului 1918, imperialistii anglo-francezi au organizat o rebeliune a corpului de armata cehoslovac, format din prizonierii de razboi ai armatei austro-ungare si care se indrepta prin Siberia spre Franta.

La 6 iunie 1918, tovarasul Stalin soseste in orasul Țarițân, care trebuia aparat cu orice pret de invazia contrarevolutionara, pentru ca numai de aici se mai putea aproviziona Puterea Sovietica, fiindca Republica fusese izolata de regiunile producatoare de cereale din Ucraina si Siberia. Sfaramand pe specialistii contrarevolutionari ai lui Trotki, tovarasul Stalin a luat masuri decisive pentru apararea orasului Țarițân, fiind ajutat si de armata a X-a a tovarasului Voroșilov, de pe Donbass, impiedicandu-i astfel pe Albi sa inainteze asupra Moscovei.
In noiembrie 1918, se prabusira Imperiile German si Austro-Ungar, fapt ce dadu un ragaz necesar Rusiei Sovietice.
In luna noiembrie, ucrainenii ii alungara pe nemti si pe petliuristiz eliberand orasul Harkov. In Apus a fost eliberat orasul Minsk.
Pe 30 noiembrie 1918, a fost creat Sovietul Apararii Muncitoresti si Taranesti, in frunte cu tovarasul Lenin, ajutat indeaproape de tovarasul Stalin.
Catre sfarsitul anului 1918, situatia se complica. Armata lui Kolceak se grabeste sa se uneasca cu trupele engleze care inaintau din Nord. In fata acestei amenintari, tovarasul Lenin cere sa fie consolidata apararea orasului Perm. Tovarasul Stalin joaca si aici un rol decisiv, beneficiind si de ajutorul tovarasului Dzerjinski. Trupele rosii incep sa se obtina succese, iar Kolceak este zdrobit, izolat fiind de aliatii lui din Sud si Nord.

In martie 1919, tovarasul Stalin este numit, in urma propunerii tovarasului Lenin, Comisar al Poporului pentru Controlul de Stat, functie in care se afla pana in luna aprilie a anului 1922.
In mai 1919, generalul Iudenici se napusteste asupra Petrogradului. In aceasta situatie, Comitetul Central ii incredinta tovarasului Stalin sarcina de a-i respinge pe Albi. Printr-o lovitura combinata a infanteriei si a marinei, pericolul care ameninta Petrogradul fu respins. Planul Antantei de a pune stapanire pe acest oras fu zadarnicit, iar ramasitele armatei lui Iudenici fugira in Estonia.
In vara anului 1919, tovarasul Stalin se afla pe frontul de Vest, la Smolensk, unde a organizat respingerea ofensivei poloneze.
Dupa ce a zdrobit cu cruzime Sovietele din Bavaria, Ungaria, Letonia, Estonia, Antanta intreprinde o noua expeditie impotriva Republicii Sovietice, cu participarea a 14 state, prin care, din pacate, s-a aflat si Romania burghezo-mosiereasca.
In acest timp, tradatorul Trotki zadarnici munca de pe frontul de Sud. Generalul alb Denikin ocupa o mare parte a Ucrainei, alaturi de polonezii albi, si porni spre Moscova.
Tovarasul Lenin a adresat urmatorul apel: “Toti la lupta contra lui Denikin!”.
Tovarasul Stalin se ocupa de lichidarea ofensivei lui Denikin, respingand planul lui Trotki, si elaborand unul nou, conform caruia Armata Rosie urma sa il loveasca pe Denikin din regiunea Voronej spre Harkov- bazinul Donetului- Rostov, taind armata alba in doua. Planul tovarasului Stalin fu acceptat de Comitetul Central.

In februarie-martie 1920, tovarasul Stalin sta in fruntea Sovietului armatei ucrainene de munca, mobilizand masele muncitoare la luptă pentru carbuni. In martie 1920, tovarasul Stalin indica faptul ca in momentul de fata carbunele este tot atat de important precum victoria asupra lui Denikin. Sib conducerea tovarasului Stalin, bolsevicii ucraineni restabilesc transporturile si reusesc aprovizionarea cu combustibil a tarii.
In mai 1920, tovarasul Stalin este trimis de catre Comitetul Central pe frontul de Sud-Vest, contra panilor polonezi, care organizasera a treia expeditie a Antantei impotriva Republicii Sovietice. Datorita strategiei tovarasului Stalin, trupele rosii elibereaza Kievul si inainteaza catre Lvov. In acelasi an, Stalin se ocupa de zdrobirea lui Vranghel in sudul Ucrainei. Indicatiile tovarasului Stalin au servit ca baza a planului operational al tovarasului Mihail Frunze, plan in virtutea caruia Vranghel a fost zdrobit. Meritele tovarasului Stalin pe fronturile razboiului civil au fost aduse la cunostiinta in hotararea Comitetului Executiv Central al Intregii Rusii din 27 noiembrie 1919 din initiativa tovarasului Lenin, tovarasul Stalin fiind astfel decorat cu ordinul Steagul Rosu.

Dupa terminarea victorioasa a razboiului, Puterea Sovietica trece la munca de reconstructie pasnica. Impreuna cu Lenin, tovarasul Stalin a aplicat in mod consecvent linia partidului, zdrobind pe tradatorii trotkisti si toate celalalte grupari antileniniste. De mare ajutor pentu victoria liniei partidului a fost articolul tovarasului Stalin “Divergentele noastre”, publicat in Pravda din data de 19 ianuarie 1921.
Congresul al X-lea al partidului (martie-aprilie 1921) a incheiat bilantul discutiei asupra sindicatelor si a aprobat cu o majoritate zdrobitoare de voturi platforma leninista. In plus, Congresul a hotarat trecerea la Noua Politica Economica, care asigura alianta trainica dintre clasa muncitoare si taranime in vederea construirii socialismului.
In vederea acestei sarcini fundamentale, a fost luat si hotararea Congresului in privinta problemei nationale. In raportul sau, ” Sarcinile actuale ale partidului in problema nationala”, tovarasul Stalin s-a pronuntat ferm atat impotriva sovinismului velicorus, cat si impotriva nationalismului local, ambele in egala masura daunatoare.
A trecut un an de la introducerea NEP-ului. La Congresul al XI-lea(martie-aprilie 1921), partidul a facut bilantul primului an de aplicare a noii politici economice. Din pacate, in acelasi an, starea de sanatate a tovarasului Lenin se inrautateste, munca Comitetului Central fiind preluata in mare parte de tovarasul Stalin.
In acesti ani, tovarasul Stalin desfasoara o activitate colosala in vederea crearii republicilor sovietice unionale, iar mai tarziu in a le uni intr-un singur stat unional: URSS. In ziua de 30 decembrie 1922, la primul Congres al Sovietelor din Uniunea Sovietica, este adoptata, la propunerea tovarasilor Lenin si Stalin, hotararea istorica a unirii de bunavoie a popoarelor sovietice in cadrul unui stat- Uniunea Sovietica, stat bazat pe temelia trainica a prieteniei dintre diversele popoare sovietice, pe internationalismul proletar.
In aprilie 1923 are loc al XII-lea Congres al partidului. A fost primul congres dupa victoria Revolutiei Socialiste din Octombrie, la care tovarasul Lenin n-a putut sa asiste, fiind bolnav. In hotararile sale, congresul a tinut cont de toate directivele pe care Lenin le-a dat in ultimele sale articole si scrisori. Congresul a combatut hotarat pe cei care au incercat sa prezinte NEP-ul ca pe o parasire a pozitiilor socialiste. De asemenea, congresul a infierat propunerile tradatoare de capitulare facute de trotkisti si buharinisti.
In raportul de activitate asupra congresului, tovarasul Stalin a facut bilantul celor doi ani de NEP, a zugravit tabloul larg al muncii de partid, al cresterii lui, al intaririi curelelor de transmisie, care pornesc de la partid spre mase. Tovarasul Stalin s-a adresat hotarat congresului, cerandu-i sa lupte cu toata puterea impotriva sovinismului rus si nationalismului local, care se intetisera datorita inviorarii partiale a capitalismului.
Imperialistii din vestul Europei, dorind sa isi ia revansa, au pus la cale inca un plan de invazie al URSS. Sub conducerea tovarasului Stalin, marile state capitaliste din Europa au recunoscut URSS-ul in 1924.

In ianuarie 1924 a fost convocata a XII-a Conferinta de partid. Tovarasul Stalin a prezentat aici raportul ce continea bilantul discutiei. Congresul a infierat pe tradatorii trotkisti, deciziile fiind aprobate de Congresul al XIII-lea (mai 1924) si de Congresul al V-lea al Internationalei Comuniste(vara anului 1924).
In ziua de 21 ianuarie 1924, a murit la Gorki, in apropiere de Moscova, Lenin, conducatorul si intemeietorul partidului bolsevic, conducatorul oamenilor muncii din lumea intreaga. Steagul lui Lenin a fost ridicat si dus mai departe de tovarasul Stalin, elevul eminent al lui Lenin, cel mai bun fiu al partidului bolsevic, demnul urmas si marele continuator al operei tovarasului Lenin.
In ziua de 26 ianuarie este deschisa sedinta de doliu a Congresului al II-lea al Sovietelor din intreaga Uniune Sovietica. In aceasta sedinta, tovarasul Stalin a facut un juramant, care serveste si azi ca indemn al revolutionarilor si oamenilor progresisti din lumea intreaga, de a fi intotdeauna fideli principiilor marxist-leniniste, de a lupta pana la capat pentru cauza socialismului si comunismului.

Activitatea politică a tovarășului Stalin ca lider al URSS în perioada 1924-1941

O primă realizare importantă a tovarășului Stalin a fost înlocuirea NEP-ului cu economia planificată, aceasta luând forma planurilor cincinale. Trebuie să reamintim că NEP-ul a fost introdus de tovarășul Lenin temporar, cu scopul reconstrucției economiei țării după războiul civil. Noua Politică Economică a permis apariția exclusiv a micului capitalism, care a fost îngrădit treptat. Din acest motiv, NEP-ul nu are absolut nicio legătură cu trădarea chineză a socialismului după 1976. Tovarășul Lenin a urmărit de la bun început implementarea NEP-ului doar pentru câțiva ani, astfel tovarășul Stalin a pus în aplicare hotărârea tovarășului Lenin de a înlocui NEP-ul cu economia planificată îndată ce condițiile dezvoltării o vor cere. Acest moment sosise în 1928, motiv pentru care tovarășul Stalin a hotărât introducerea imediată a planificării în economie, respingând cu hotărâre ideea trădătoare a lui Troțki de a menține NEP-ul pentru încă mult timp. Anul 1928 a reprezentat primul an al primului plan cincinal în URSS. Introducerea planificării a permis o mai bună dezvoltare a economiei Uniunii Sovietice.

De numele tovarășului Stalin se leagă și industrializarea Uniunii Sovietice. El a creat “doctrina industrializării socialiste” în care a pus în evidență mai multe aspecte ale acestui tip nou de industrializare, precum necesitatea dezvoltării industriei grele, a industriei de mașini, aceasta fiind o condiție de bază pentru a consolida independența țării. El a opus industrializarea de dragul oamenilor industrializării de dragul profitului și a pus în evidență rolul extrem de important al industrializării în realizarea transformării socialiste în agricultură. În ciuda piedicilor puse atât de dușmanii externi ai Patriei Sovietice (imperialiștii), cât și de către cei interni reprezentanți de vechile elemente exploatatoare și de elementele trădătorii din cadrul Partidului (Troțki, Zinoviev și susținătorii lor), popoarele sovietice unite și hotărâre vor desăvârși industrializarea patriei, punând în aplicare proiectele excelente elaborate de către tovarășul Stalin. Între marile realizări ale procesului de industrializare a URSS inițiat de tovarășul Stalin se numără uzina hidraulică de pe Nipru, uzina de tractoare din Stalingrad, uzina de automobile de la Moscova și cea de la Gorki, uzina metalurgică din Magnitogorsk și multe altele. La Congresul al XV-lea al PC(b)US din decembrie 1927 sunt prezentate marile succese ale acestei industrializări socialiste. Tot atunci, tovarășul Stalin pune în evidență necesitatea procesului de colectivizare în agricultură, pentru a dezvolta această ramură a economiei care rămăsese în urmă. De asemenea, colectivizarea agriculturii este imperios necesară pentru a lichida complet chiaburimea, care reprezintă o clasă exploatatoare din mediul rural, deci o rămășiță a sistemului capitalist. Astfel se va decide începerea imediată a procesului colectivizării. Multe calomnii au fost lansate de către dușmanii socialismului în legătură cu acest proces, minciuni cum că tovarășul Stalin ar fi comis abuzuri împotriva țăranilor în timpul colectivizării, că i-ar fi trimis la gulag pe cei care se opuneau, sau că i-ar fi lăsat să moară de foame. În realitate au fost trimiși la gulag doar chiaburii, reacționarii, cei care sabotau colectivizarea pentru a-și apăra averile și pozițiile lor de paraziți exploatatori. Țăranii săraci și mijlocași și-au înscris din proprie inițiativă pământurile la colhoz, fiind conștienți de beneficiile agriculturii socialiste. Cei care aveau reticențe cu privire la înscrierea în colhoz au fost atrași exclusiv prin convingere, neexistând niciun fel de constrângere. Trebuie să amintim și comportamentul infect și criminal al chiaburilor în timpul colectivizării: acești chiaburi distrugeau recoltele și își omorau animalele, provocând o situație cumplită pentru popor, situație care îi este în prezent imputată tovarășului Stalin de către mijloacele de propagandă capitalistă. Da tovarăși, acei nemernici au preferat să distrugă recoltele numai pentru a nu-i ajuta pe țăranii săraci, iar pseudo-istoricii îl acuză în permanență pe tovarășul Stalin pentru “foametea din Ucraina”. În realitate tovarășul Stalin a depus atunci eforturi uriașe pentru a ajuta poporul în fața acelei crize cumplite. Doar munca plină de devotament a tovarășului Stalin a făcut ca popoarele sovietice să depășească acea teribilă criză. Oricât ar minți burghezia internațională, meritele tovarășului Stalin în apărarea poporului în fața acelei situații critice nu vor putea fi negate niciodată.

În plan politic, tovarășul Stalin a dus o luptă neîncetată împotriva dușmanilor Patriei Sovietice, atât împotriva fostelor elemente ale claselor exploatatoare doborâte în urma Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (foștii burghezi, moșieri, țariști etc.) cât și împotriva dușmanilor strecurați în interiorul Partidului Comunist. Primul mare grup trădător din cadrul PC(b)US a fost grupul din jurul lui Troțki și Zinoviev. De altfel, acesta a reprezentat cea mai mare amenințare internă la adresa Partidului. Trădătorul Troțki era un agent al cercurilor sioniste de la New York care avea intenția să distrugă procesul revoluționar din Uniunea Sovietică. Sub masca unui internaționalist consecvent, care ar fi dorit declanșarea Revoluției Proletare în toată lumea, trădătorul Troțki urmărea neglijarea sarcinilor imediate ale Partidului în Uniunea Sovietică pentru a duce astfel la eșecul Revoluției și la destrămarea tinerei Uniuni Sovietice. Tovarășul Stalin s-a opus teoriei complet nocive a lui Troțki numită “Revoluția Permanentă” și a dezvoltat teoria “socialismului într-o singură țară” care nu înseamnă nicidecum limitarea activității revoluționare la propria țară, nu înseamnă nicidecum intenția de a construi socialismul doar în URSS și de a respinge extinderea lui în întreaga lume, ci dimpotrivă înseamnă consolidarea socialismului în URSS, transformarea URSS-ului într-un bastion invincibil al socialismului, într-un centru al mișcării comuniste internaționale, pentru a sprijini astfel mișcările revoluționare din toată lumea și a ajuta la extinderea socialismului la nivel mondial. Trebuie să amintim că teoria “Revoluției Permanente” nu a fost singura încercare a lui Troțki de a distruge Revoluția în Rusia Sovietică. În timpul războiului civil, Troțki milita pentru a face comunismul de război și mai dur, și mai restrictiv, scopul fiind a face poporul să renunțe la a mai sprijini Puterea Sovietică. După moartea tovarășului Lenin (de care este foarte posibil ca Troțki să se facă vinovat), acest Troțki a încercat cu tot dinadinsul să preia conducerea PC(b)US pentru a întoarce Uniunea Sovietică la odiosul capitalism. Din fercire planurile mârșave ale acestui trădător ordinar nu au avut succes, el fiind demascat și exclus din Partid, iar apoi deportat. Însă el nu a încetat cu uneltirile împotriva tovarășului Stalin și a Uniunii Sovietice nici după ce a plecat din țară. A înființat la Paris Internaționala a IV-a, în care a reunit toate organizațiile trădătoare troțkiste, scopul lor să lupte pentru a distruge URSS-ul și Cominternul. Tot troțkiștii au fost cei care au sabotat lupta tovarășilor spanioli împotriva armatei fasciste a lui Franco, colaborând cu acest criminal fascist împotriva forțelor progresiste. În URSS, ceilalți trădători din cercul lui Troțki, anume Kamenev și Zinoviev, au continuat să comploteze împotriva tovarășului Stalin și împotriva socialismului, punând la cale chiar un plan pentru asasinarea sa și pentru destrămarea URSS și restaurarea capitalismului. Din fericire au fost descoperiți la timp și au fost judecați pentru trădare, condamnați la moarte și executați în 1936. Trădătorul Troțki își va primi la rândul său pedeapsa meritată în Mexic în august 1940.

Un alt cerc trădător din interiorul PC(b)US a fost cel al deviaționiștilor de dreapta, grupați în jurul lui Buharin. Aceștia încercau cu tot dinadinsul să saboteze măsurile de tip socialist și să apere rămășițele capitalismului. Spre exemplu, Buharin se împotrivea colectivizării, apărând astfel interesele chiaburimii. Putem spune că Buharin a fost un urmaș al lui Bernstein (primul mare trădător al marxismului) și un strămoș al trădătorilor socialismului din cea de-a doua jumătate a secolului XX (hrușcioviștii, titoiștii și, mai ales, dengxiaopingiștii). Pentru atitudinea sa reacționară, Buharin și-a primit la rândul său pedeapsa meritată în anul 1938 împreună cu ceilalți deviaționiști precum Rîkov sau Racovski. Datorită tovarășului Stalin, Partidul Comunist din România a fost curățat și el de elementele troțkiste care încercau și aici să se impună, cei mai cunoscuți fiind Koblos, Holostenko sau Marcel Pauker. Odată cu epurarea troțkiștilor și buhariniștilor, Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice s-a eliberat de cea mai mare primejdie internă care viza existența și unitatea sa.

În plan ideologic, tovarășul Stalin a adus contribuții deosebite la dezvoltarea marxism-leninismului, publicând numeroase lucrări importante în acest sens. Lucrarea “Despre bazele leninismului” din 1924 prezintă ideile fundamentale ale ideologiei marxist-leniniste, idei care sunt dezvoltate în mod științific, devenind apoi elementul de bază în lupta împotriva troțkismului. El evidențiază în această lucrare rolul fundamental al dictaturii proletariatului în Revoluția Socialistă: “Dictatura proletariatului este unealta revoluției proletare, organul ei, punctul ei de sprijin cel mai important, chemat la viață, întâi, pentru a sdrobi împotrivirea exploatatorilor răsturnați și pentru a consolida cuceririle revoluției, al doilea, pentru a duce până la capăt revoluția proletară, pentru a duce revoluția până la izbânda deplină a socialismului”. Tot în această lucrare el evidențiază deosebirea totală dintre reformism și revoluționarism, precum și caracterul profund reacționar al reformismului: “Pentru reformist, reforma e totul, activitatea revoluționară însă e ceva, așa, pentru pălăvrăgeală, de ochii lumii. De aceea reforma, în cadrul practicii reformiste, se preface inevitabil, sub regimul burghez, într-un instrument de întărire a acestui regim, într-un instrument de descompunere a revoluției.” Da, reformismul este complet nociv pentru mișcarea proletară, este un dușman al clasei muncitoare. Tovarășul Stalin a combătut la fel de hotărât social-democrația (alt dușman perfid al clasei muncitoare), denumind-o “aripa moderată a fascismului”. El a făcut apel la toate partidele afiliate la Internaționala a III-a să îi combată cu toată puterea pe acești susținători ai claselor exploatatoare denumiți social-democrați.

În plan filosofic, tovarășul Stalin a pus în evidență ideile de bază ale filosofiei marxiste în lucrarea sa “Despre materialismul dialectic și materialismul istoric” din septembrie 1938. Aici el prezintă deosebirile fundamentale dintre dialectică și metafizică, precum și pe cele dintre materialismul filosofic și idealismul filosofic, subliniind caracterul reacționar al metafizicii și idealismului. El menționează conexiunea dintre activitatea practică a marxism-leninismului și viața reală a societății: “Forța și vitalitatea marxism-leninismului constă în faptul că el se sprijină în activitatea sa practică tocmai pe nevoile dezvoltării vieții materiale a societății, fără a se rupe vreodată de viața reală a societății”, precum și rolul mobilizator și organizator al ideii progresiste în procesul dezvoltării sociale: “Forța și vitalitatea marxism-leninismului constă în faptul că el se sprijină pe teoria progresistă, care reflectă în mod just nevoile de dezvoltare a vieții materiale a societății”. Această lucrare a tovarășului Stalin reprezintă cea mai bună expunere a ideilor de bază ale materialismului dialectic, fiind de mare ajutor pentru cei care vor sa le înțeleagă cu o mai mare ușurință.

Tovarășul Stalin a adus cea mai mare contribuție în ceea ce privește expunerea istoriei mărețului PC(b)US, avangarda revoluționară a centrului socialismului mondial, prin elaborarea lucrării “Istoria Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice. Curs scurt” în care prezintă apariția acestui partid spre sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și întregul său proces de dezvoltare în condițiile represiunii țariste, și apoi actele sale mărețe în edificarea socialismului în URSS. Cursul scurt al Istoriei PC(b)US reprezintă una din cele mai mari și mai importante lucrări referitoare la activitatea acestui partid de-a lungul timpului și una dintre lecturile de bază pentru cadrele partidelor comuniste din întreaga lume.

Datorită industrializării țării și colectivizării agriculturii realizate sub conducerea tovarășului Stalin, producția va crește considerabil, iar planurile cincinale vor fi îndeplinite complet. Cel de-al doilea plan cincinal în industrie este finalizat chiar mai devreme de termenul stabilit, mai exact în aprilie 1937. Uniunea Sovietică devenise cu adevărat o țară dezvoltată și prosperă.

În anul 1936 tovarășul Stalin elaborează proiectul unei noi Constituții a URSS, ce va fi adoptată de către Congresul al VIII-lea al Sovietelor în luna decembrie a aceluiași an. Aceasta a reprezentat constituția cea mai democratică din lume la acea vreme. În Constituția din 1936 erau menționate drepturile și libertățile cetățenilor Uniunii Sovietice precum dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul de asociere în organizații obștești, egalitatea în drepturi a cetățenilor indiferent de rasă, naționalitate sau sex. Un drept important care este consacrat de această Constituție este dreptul de azil pentru cetățenii străini prigoniți pentru a fi luptat pentru interesele celor ce muncesc, pentru activitatea lor științifică sau pentru lupta lor de eliberare națională, acesta reprezentând un ajutor enorm pentru mulți tovarăși din PCdR care s-au refugiat în URSS în timpul persecuțiilor ordonate de regimul burghezo-moșieresc și, mai ales, în timpul dictaturii fasciste a lui Antonescu. Alături de drepturi erau consemnate și îndatoriri ale cetățenilor URSS , precum respectul regulilor conviețuirii socialiste, datoria de a apăra patria socialistă, paza și întărirea proprietății socialiste, disciplina muncii etc. Adoptarea Constituției din 1936 a reprezentat un moment de maximă importanță al consolidării democrației populare.

În ceea ce privește relațiile cu celelalte partide comuniste din lume, tovarășul Stalin a manifestat spirit cu adevărat internaționalist, prin consolidarea Cominternului fondat de tovarășul Lenin în 1919. Cominternul a devenit un centru de sprijinire, coordonare și ajutorare a tuturor partidelor din întreaga lume afiliate la acesta. În cadrul Cominternului, PC(b)US a devenit fratele mai mare la tuturor partidelor revoluționare. Tovarășul Stalin oferea atât sprijin material, cât și indicații prețioase partidelor membre ale Comintern. Însuși gloriosul nostru PCdR a aderat la Comintern, iar tovarășul Stalin a oferit ajutor inegalabil în consolidarea acestuia. Dezvoltarea și întărirea PCdR ar fi fost mult mai greu de realizat fără sprijinul tovarășului Stalin. De asemenea, el a creat Ajutorul Roșu, o organizație care avea ca scop ajutorarea materială a familiilor luptătorilor comuniști care se aflau închiși în temnițele regimului burghezo-moșieresc. În contextul loviturii de stat fasciste din Spania și al declanșării războiului civil, tovarășul Stalin a trimis numeroase ajutoare forțelor progresiste de acolo care luptau pentru a zdrobi armatele fasciste conduse de criminalul Franco. Ajutoarele trimise de tovarășul Stalin au fost atât financiare, cât si umane, reprezentate de voluntari din toate partidele Cominternului care au plecat în Spania pentru a se înrola în brigăzile internaționale, fiind dispuși să își dea viața pentru a zdrobi forțele răului. Din păcate însă, războiul civil din Spania va fi câștigat de fasciști în anul 1939, una dintre cauzele acestei înfrângeri fiind trădarea comisă de troțkiștii spanioli. Nori negri se iveau pe cerul Europei. Doi ani mai târziu o furtună cumplită se abătea asupra mărețului URSS: războiul declanșat de criminalul Hitler în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941.

Activitatea politică a tovarășului Stalin în timpul Războiului de Apărare a Patriei (1941-1945)

Pe data de 22 iunie 1941, Germania nazista, incalcand pactul de neagresiune, a atacat in mod miselesc URSS-ul, pornind astfel Marele Razboi pentru Apararea Patriei. In aceste conditii, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, Comitetul Central al PCbUS si Consiliul Comisarilor Poporului au hotarat infiintarea unui Comitet de Stat al Apararii, care sa fie condus de catre tovarasul Stalin. Liderul si invatatorul poporului sovietic a luat sub comanda sa toate fortele armate ale URSS, in vederea respingerii invaziei fasciste.
In primele zece zile, trupele hitleriste au ocupat Lituania, o parte mare din Letonia, partea de vest a Belarusului si o parte din vestul Ucrainei. Uniunea Sovietica era in mare pericol. Pe data de 3 iulie 1941, tovarasul Stalin a tinut un discurs la radio, adresat Armatei Rosii si poporului sovietic. El a enumerat sarcinile care trebuia indeplinite de fortele armate si de popor in vederea apararii patriei socialiste. Pe 12 iulie 1941, URSS a semnat cu Marea Britanie un acord de lupta anti-fascist, la care s-a alaturat si SUA in 1942. Acest pact avea ca scop combaterea fascismului reprezentat de hidoasa Axă Berlin-Roma-Tokyo.

Pe 19 iulie 1941, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS l-a numit pe tovarasul Stalin in functia de Comisar al Poporului pentru Aparare. Acesta a depus o munca titanica in vederea organizarii Armatei Sovietice pentru razboiul defensiv impotriva Germaniei. Nazistii au aruncat in lupta numere impresionante de oameni, reusind, cu mari pierderi, sa se apropie de Moscova in octombrie 1941. Un pericol imens amenintat capitala. Tovarasul Stalin, dand dovada de exceptionale abilitati strategice si de mult sange rece, a pus la cale un plan prin care sa-i zdrobeasca pe nemti la portile Moscovei. Pe 6 noiembrie 1941, a avut loc intrunirea Sovietelor de Deputati ai Poporului din Moscova si a organizatiei de partid locale, cu ocazia aniversarii a 24 de ani de la Marea Revolutie Socialista din Octombrie. Tovarasul Stalin a facut un bilant al celor 4 luni de razboi, aratand care sunt cauzele pentru care URSS a fost silita sa cedeze teritorii, si anume lipsa unui al doilea front in Europa si superioritatea numerica insuficienta a Armatei Rosii fata de armatele naziste. In data de 7 noiembrie, a avut loc o magnifica parada in Piata Rosie. Tovarasul Stalin s-a adresat militarilor si poporului, indemnandu-i la lupta pentru apararea patriei cu urmatoarele cuvinte: “Fie ca figurile eroice ale marilor nostri inaintasi- Aleksandr Nevski, Dmitri Donskoi, Kuzma Minin, Dmitri Pojarski, Aleksandr Suvorov si Mihail Kutuzov- sa va inspire in acest razboi! Sa fiti inspirati de steagul glorios al Marelui Lenin!”. Combatantii Armatei Rosii, auzind aceste cuvinte marete, au fost cuprinsi de determinare, jurand sa lupte pana la capat pentru eliminarea bestiei fasciste.

In decembrie 1941, conform planului tovarasului Stalin, Armata Rosie a lansat un contraatac, luandu-i prin suprindere pe fascistii care se apropiasera de Moscova, acestia incepand sa ss retraga in dezordine si cu mari pierderi. Moscova a fost astfel salvata.
Pe 1 mai 1942, tovarasul Stalin a spus ca Armata Rosie are acum tot ce ii trebuie pentru a invinge bestia fascista, doar ca trebuie sa foloseasca la maxim toate resursele disponibile. In vara lui 1942, profitand de absenta unui al doilea front in Europa, Germania nazista si-a transferat toate rezervele, inclusiv armate statelor satelite, in sectorul sud-vestic. Tovarasul Stalin si-a dat seama de planul german, care prevedea ca trupele naziste sa ajunga in regiunea petrolifera de la Baku, punand in pericol aprovizionarea URSS cu petrol.
Trupele sovietice, conform ordinului tovarasului Stalin, au impiedicat marsul catre Moscova al fascistilor. La mijlocul lunii iulie 1942, germanii au lansat un atac asupra orasului Stalingrad, cu scopul de a-l captura si a pune in pericol din nou capitala. Tovarasul Stalin a atras atentia asupra faptului ca Stalingradul trebuie aparat cu orice pret. In ordinul sau din 5 octombrie 1942 catre comandantul frontului de acolo, spune: “Stalingradul nu trebuie sa cada in mainile inamicului”. Astfel a inceput una dintre cele mai sangeroase batalii din secolul XX. In timp ce inamicul incerca sa forteze intrarea in oras, poporul sovietic sarbatorea cea de a 25-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie. Pe 6 noiembrie, tovarasul Stalin s-a adresat din nou poporului, mentionand faptul ca spatele frontului a fost intarit, iar fabricile de armament fiind mutate dincolo de Urali. De asemenea, Stalin a aratat care a fost cauza succeselor armatei germane in vara anului 1942 , si anume lipsa celui de-al doilea front in Europa, fapt ce le-a permis nazistilor sa concentreze un numar de 127 de divizii pe frontul sud-vestic. In ordinul din 7 noiembrie 1942, tovarasul Stalin a anuntat faptul ca Armata Rosie loveste puternic in trupele fasciste.

Pe data de 19 noiembrie 1942, trupele sovietice au trecut la contraofensiva, atacandu-i pe fascisti din laterale si din spate. In urma acestor miscari, o armata germana de 300,000 de soldati a fost scoasa din lupta, conform planului genial al tovarasului Stalin. Cumpana dintre anii 1942 si 1943 a fost marcata de faptul ca trupele sovietice au reusit sa elibereze din teritoriul ocupat vremelnic de fascisti, anulandu-le avantajul strategic din vara.
Pentru meritele sale in apararea Stalingradului, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS i-a acordat tovarasului Stalin gradul de Maresal al Uniunii Sovietice.
Vazand ca sufera pierderi din ce in ce mai mari, germanii au lansat inca un contraatac in vara lui 1943. Tovarasul Stalin, ghicind si de aceasta data intentiile nemtilor, a ordonat trupelor sovietice sa opuna rezistenta pe liniile Orel-Kursk si Belgorod. Pe 5 iulie, nazistii au atacat, izbindu-se de rezistenta de fier a Armatei Rosii, ofensiva fascista sfarsindu-se cu un esec total. Infrangerea Germaniei naziste la Kursk a schimbat soarta razboiului in favoarea URSS. In jurul lunii noiembrie a anului 1943, doua treimi din teritoriul sovietic au fost eliberate de sub ocupatia nazista.
Pe 6 noiembrie 1943, Prezidiul Sovietului Suprem l-a decorat pe tovarasul Stalin cu ordinul Suvorov clasa I, pentru succesele obtinute in razboiul impotriva invadatorilor fascisti. Trupele sovietice au fost ajutate foarte mult si actiunile de partizani. Acestia ucideau soldati si ofiteri nazisti, distrugeau caile de comunicatie ale armatei germane si sabotau transporturile de arme si echipament ale fascistilor.

Anul 1943 a fost si momentul intoarcerii soartei razboiului in favoarea Aliatilor, odata cu debarcarea acestora in Africa de Nord, bombardamentele asupra centrelor industriale din Germania, precum si scoaterea din lupta a Italiei in septembrie 1943, fapt ce a reprezentat o lovitura de gratie data coalitiei hitleriste. Conferinta de la Teheran din noiembrie 1943 dintre tovarasul Stalin, Roosevelt si Churchill a hotarat elaborarea unei declaratii cu privire la lupta comuna a celor 3 tari impotriva Germaniei naziste si a chestiunii administrarii teritoriului acesteia dupa ce va fi infranta.
In decembrie 1943, tovarasul Stalin i-a felicitat pe muncitorii de la Fabrica de Otel din Magnitogorsk pentru faptul ca au crescut productia de armament, in ciuda conditiilor aspre datorate razboiului.

La inceputul anului 1944, Sovietul Suprem al URSS, la initiativa tovarasului Stalin, a hotarat transformarea Comisariatelor Poporului pentru Aparare si Afaceri Interne de la nivel de Uniune la nivel de republica, pentru a forma Comisariate de Aparare si Afaceri Interne pentru fiecare republica sovietica in parte. Aceasta masura a reprezentat o aplicare stralucita a politicii leninist-staliniste de promovare a prieteniei dintre popoarele Uniunii Sovietice.
Anul 1944 a fost un an plin de succese pentru Armata Rosie, dusmanul fascist fiind alungat complet de pe teritoriul URSS, razboiul mutandu-se catre Vest, in directia Germaniei, conform raportului prezentat de tovarasul Stalin la cea de a 27-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie.
Pe 20 iunie 1944, Presedintele Comitetului Executiv al Sovietului orasului Moscova, in numele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, i-a inmanat tovarasului Stalin Medalia Apararii Moscovei, in semn de recunoastere pentru apararea capitalei in fata invaziei fasciste, ceremonia avand loc la Kremlin.
Pe 29 iulie 1944, tovarasul Stalin a fost decorat cu Ordinul Victoria, pentru servicii deosebite in organizarea Armatei Rosii si obtinerea unor victorii de rasunet in lupta impotriva fascistilor.

In iunie 1944, Aliatii au debarcat in Franta, al doilea front in Europa fiind astfel deschis. In raportul sau din data de 7 noiembrie 1944, tovarasul Stalin a setat ca misiune a Armatei Rosii cucerirea barlogului bestiei fasciste si inaltarea gloriosului steag sovietic deasupra Berlinului.

In anul 1945, Armata Rosie a trecut la asaltul final. A fost eliberata Varsovia, capitala Poloniei, si s-a intrat in Prusia de Est. Ofensiva sovietica cuprindea un front larg.
In februarie 1945, lideri celor 3 puteri aliate- URSS, SUA si Marea Britanie- s-au reunit in Crimeea. Aici s-au decis ultimele actiuni pentru a infrange Germania, dar si problemele economice si politice ale Europei eliberate. De asemenea, s-a decis ca URSS sa intre in razboi impotriva imperialistilor japonezi.
A 27-a aniversare a Armatei Rosii, pe data de 23 februarie 1945, a fost sarbatorita in URSS cu multa bucurie datorita victoriilor obtinute. In lunile ianuarie si februarie ale anului 1945, Armata Rosie a lansat o ofensiva de proportii, care a durat 40 de zile. In urma acesteia, au fost eliberate Polonia, o mare parte a Cehoslovaciei, a fost capturata o parte importanta a Prusiei de Est si a Sileziei. Sub presiunea sovietica, Ungaria, ultimul aliat al Germaniei, a iesit din razboi.
Indeplinind ordinul tovarasului Stalin, Armata Rosie a eliberat Viena, a distrus grupul de armate germane din Prusia Orientala si a capturat zona industriala a Sileziei. Drumul catre Berlin era liber.
Pe 21 aprilie 1945, in ajunul asaltului sovietic asupra Berlinului, tovarasul Stalin, in numele Guvernului Sovietic, a semnat un tratat de prietenie, asistenta reciproca si de colaborare postbelica intre URSS si Republica Polona.
Pe 2 mai 1945, la radio a fost anuntat faptul ca Armata Rosie a ocupat barlogul bestiei fasciste. 6 zile mai tarziu, pe 8 mai, reprezentantii Inaltului Comandament German au semnat capitularea neconditionata a Germaniei naziste. Ziua de 9 mai a fost proclamata Ziua Victoriei, ziua comemorarii sfarsitului glorios al Marelui Razboi de Eliberare a Patriei. Victoria a fost posibila si datorita generalilor URSS, care au fost scoliti in arta razboiului de catre tovarasii Lenin si Stalin. Printre ei se numara Voroșilov, Rokossovski, Jukov, Konev, Vatutin, Budionnâi si multi alti. Pe 24 mai, Guvernul Sovietic a dat un banchet in onoarea vitejilor comandanti sovietici. Tovarasul Stalin, vorbind in cadrul acestui bachet, a adresat multumiri popoarelor sovietice pentru victoria in razboi, in special poporului rus, cel mai extraordinar si deosebit dintre popoarele Uniunii Sovietice. Pe data de 24 iunie 1945, a avut loc o mare parada in Piata Rosie din Moscova, participand soldati din fortele terestre, navale si garnizoana Moscovei. Armata Rosie a aruncat la picioarele poporului sovietic drapelele de lupta ale hidrelor fasciste. Acestea au fost puse in fata Mausoleului lui Lenin, pe care statea marele comandant de osti- tovarasul Stalin.

Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, exprimand vointa intregului popor sovietic, l-a decorat pe tovarasul Stalin cu un al doilea Ordin al Victoriei, pentru recunoasterea serviciilor sale extraordinare in organizarea fortelor armate ale Uniunii Sovietice si pentru conducerea sa abila a Razboiului de Eliberare a Patriei, care s-a incheiat cu victoria completa asupra Germaniei naziste. Pentru faptul ca a aparat patria socialista si capitala in zilel cele mai grele ale razboiului si pentru conducerea neinfricata a operatiunilor impotriva armatelor hitleriste, tovarasul Stalin a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, impreuna cu Ordinul Lenin si cu Medalia Steaua de Aur.
Pe 27 iunie 1945, Maresalului Stalin i s-a oferit titlul militar suprem- Generalissim al Uniunii Sovietice, pe care insa l-a refuzat. Pe 16 iulie 1945, tovarasul Stalin a participat la Conferinta de la Potsdam, alaturi de liderii SUA si Marii Britanii, unde s-a discutat despre viitorul Germaniei, Austriei si Poloniei.
Razboiul impotriva Germaniei naziste fiind incheiat, URSS se putea dedica muncii pasnice, de reconstructie, in vederea revigorarii economiei nationale si cresterii nivelului de trai al poporului. Insa Uniunea Sovietica nu se putea considera inca in siguranta, atata timp cat in estul tarii persista amenintarea imperialismului japonez. Japonia, care refuzase cererea SUA, Marii Britanii si Chinei de a se preda neconditionat, continua sa lupte. Aliatii s-au adresat URSS, pentru a-i cere sa intre in razboi impotriva Japoniei. Credincios datoriei sale de aliat, guvernul sovietic a acceptat si a declarat razboi Japoniei. Aceasta actiune a fost sustinuta intrutotul de poporul sovietic ca fiind singura cale prin care securitatea tarii putea fi consolidata atat in vest, cat si in est, singura cale prin care razboiul putea fi terminat mai repede si pacea mondiala restabilita.

In zorii zilei de 9 august 1945, fortele terestre sovietice si Flota Sovietica din Pacific, in colaborare cu Armata Populara Mongola, au declansat ostilitatile impotriva Japoniei. Dupa atacuri disperate, dar zadarnice, Armata Kwangtung a fost silita sa se predea. Armata Sovietica a eliberat de sub jugul japonez Manciuria, sudul insulei Sahalin, Coreea de Nord (cu sprijinul Armatei Populare Revolutionare Coreene, condusa de tovarasul Kim Ir Sen) si Insulele Kurile.
Intrarea Uniunii Sovietice in razboi impotriva Japoniei si distrugerea armatei japoneze in Manciuria au grabit capitularea tarii insulare, Japonia semnand capitularea neconditionata pe data de 2 septembrie 1945 in Tokyo.
In ziua victoriei asupra Japoniei, tovarasul Stalin a anuntat intr-un discurs la radio: ” Asadar, putem spune ca tara noastra nu mai este sub amenintarea unei invazii germane din vest si a unei invazii japoneze in est. Pacea mult asteptata de popoarele lumii a sosit”.

Activitatea politică a tovarășului Stalin în ultima perioadă a vieții sale (1946-1953)

La adunarea electorala a alegatorilor din circumscriptia electorala “Stalin” din orasul Moscova, care a avut loc pe 9 februarie 1946, tovarasul Stalin a prezentat un tablou maret al victoriilor istorice repurtate de Uniunea Sovietica in Razboiul pentru Apararea Patriei si totodata un program grandios de dezvoltare a fortelor in societatea socialista. Tovarasul Stalin a vorbit si despre al patrulea plan cincinal pentru dezvoltarea economiei nationale, ale carei sarcini principale constau in a atinge si de a intrece nivelul industriei si a agriculturii de dinainte de razboi.
Tovarasul Stalin a vorbit despre planuri pentru viitor, despre un nou si puternic avant al economiei nationale a URSS si stiintei, precum si despre masurile care sa consolideze puterea economica si militara a tarii, asigurand un nou avant al culturii ei si cresterea bunei stari a poporului.

In februarie 1946, poporul sovietic a procedat la noi alegeri pentru Sovietul Suprem al URSS pe baza Constitutiei democratice staliniste. Alegerile au constituit o marturie elocventa si convingatoare a devotamentului poporului sovietic fata de gloriosul partid bolsevic. Pentru candidatii blocului comunistilor si celor fara de partid au votat 99,18%, iar in Sovietul Nationalitatilor 99,16% din populatie.
Pe 1 mai 1946, tovarasul Stalin, intr-un ordin catre Armata Rosie, a metionat faptul ca URSS va urma intotdeauna o politica de pace si ca popoarele lumii nu vor mai permite reactionarilor sa declanseze un alt razboi mondial. De asemenea, el a mai afirmat ca popoarele tarilor eliberate de Armata Sovietica de sub jugul fascist se vor bucura in totalitate de sprijinul URSS in vederea reconstruirii si instaurarii regimului de democratie populara.
Pe 9 mai 1946, tovarasul Stalin a propus sarbatorirea unui an de la incheierea razboiului, glorificandu-i pe soldatii rosii cazuti in lupta impotriva fascistilor si subliniind rolul important pe care l-a jucat poporul sovietic si Partidul Comunist. Tot in anul 1946, in contextul foametei din Romania, cauzate de seceta puternica si de chiaburi, URSS la indicatia tovarasului Stalin, a trimis vagoane cu cereale, salvand astfel poporul roman de o grava primejdie.
Pe data de 8 septembrie 1947, tovarasul Stalin a trimis un mesaj de felicitare orasului Moscova, cu ocazia implnirii a 800 de ani de la infiintarea acestuia. Aici, tovarasul Stalin a vorbit cu admiratie despre rolul acestui oras in crearea statului unitar rus, despre faptul ca Moscova este atat capitala luptei mondiale a proletariatului, care se zbate sub jugul capitalist, cat si capitala luptei mondiale pentru pace.

In data de 4 februarie 1948, la doua lunii dupa mareata proclamare a Republicii Populare Romane (30 decembrie 1947), tovarasul Stalin s-a intalnit la Moscova cu delegatia condusa de tovarasii Gheorghe Gheorghiu-Dej si Petru Groza. Cele doua parti au semnat Tratatul de prietenie, colaborare si ajutor reciproc, tara noastra primind ajutor de la URSS in vederea reconstruirii industriei si economiei nationale. Pe 17 iunie 1948, tovarasul Stalin a trimis o telegrama de felicitare catre tovarasul Klement Gottwald, liderul Cehoslovaciei populare, proaspat ales lider al tarii, in urma Victoriosului Februarie, cand poporul, condus de Partidul Comunist, a zdrobit incercarile politicienilor burghezi si ale imperialistilor americani de a interveni in treburile interne.
In iulie 1948, imperialistii anglo-americani si slugile lor au incercat sa il asasineze pe tovarasul Palmiro Togliatti, conducatorul neinfricat al Partidului Comunist din Italia si fiul poporului italian. Tovarasul Stalin a trimis pe data de 14 o scrisoare catre Comitetul Central al acestui partid, infierand aceasta manevra miseleasca a reactionarilor platiti de imperialistii americani.

In 1948, fortele lagarului democratic s-au intarit din nou, prin crearea, la 9 septembrie, a maretei Republicii Populare Democrate Coreene, stat al oamenilor muncii coreeni din Nord, Sud si de peste hotare, avandu-l ca lider pe eroul national al revolutiei anti-japoneze, tovarasul Kim Ir Sen. Tovarasul Stalin, in spiritul internationalismului proletar, s-a aratat dornic sa stabileasca relatii diplomatice cu Coreea democrata, trimitand in acest sens o telegrama pe data de de 12 octombrie, ca raspuns la telegrama trimisa de tovarasul Kim Ir Sen catre tovarasul Stalin pe 8 octombrie.
Tot in luna octombrie a anului 1948, imperialistii anglo-americani au trecut la provocari, declansand blocada Berlinului, cu scopul de a-i face pe locuitorii din partea de Est ss treaca in Vest, incalcand acordul incheiat pe 30 august cu URSS in vederea administrarii orasului. Tovarasul Stalin si-a exprimat indignarea fata de acest lucru in interviul acordat ziarului Pravda pe 28 octombrie, demascandu-i pe atatatorii la razboi imperialisti in toata ipocrizia lor.

Pe 1 martie 1949, tovarasul Stalin a trimis o telegrama catre tovarasul Hoorloghin Cioibalsan, liderul Republicii Populare Mongole si parintele poporului mongol, cu ocazia aniversarii a trei ani de la semnarea Tratatului de Prietenie. Este important de stiut faptul ca Republica Populara Mongola a dat un ajutor insemnat Statului Sovietic in lupta impotriva imperialistilor japonezi la Halhîn-Gol in 1939, in Razboiul pentru Apararea Patriei (trimiterea de provizii si alimente Armatei Rosii) si in campania din august 1945 impotriva Japoniei, Armata Populara Mongola jucand un rol major in eliminarea primejdiei imperialiste in Orientul Indepartat.
In iulie 1949, oamenii muncii au aflat mahniti de moartea tovarasului Gheorghi Dimitrov, discipolul fidel al marilor Lenin si Stalin, fondatorul Partidului Comunist Bulgar, demascatorul fascistilor in procesul de la Leipzig (1933), secretarul general al Internationalei a Treia intre 1934 si pana la desfiintarea acesteia in 1943, anti-fascist neinfricat, prim-ministru al Republicii Populare Bulgare intre 1945-1949, promotor al Frontului Unit si luptator convins pentru cauza comunismului, a pacii si democratiei. Tovarasul Stalin, adanc indurerat de trecerea in nefiinta a acestui mare revolutionar, a trimis o telegrama de condoleante catre partidul si poporul bulgar, care deplangeau pierderea eroului lor.
In acelasi an, fortele pacii si democratiei s-au consolidat si mai mult, luand nastere pe 1 octombrie 1949 Republica Populara Chineza, avandu-l ca lider pe marele tovaras Mao Țze-Dun, iar pe 7 octombrie a luat fiinta primul stat democratic al muncitorilor si taranilor din istoria Germaniei, Republica Democrata Germana, tovarasii Wilhelm Pieck si Walter Ulbricht fiind conducatorii noului stat. Tovarasul Stalin a salutat cu entuziasm crearea celor 2 noi democratii populare, trimitand telegrame in acest sens. Fondarea Republicii Populare Chineze a eliberat de sub jugul capitalismului, imperialismului si feudalismului 600 de milioane de oameni, adica o treime din populatia planetei, iar crearea RDG a contribuit la stoparea unui focar de razboi in estul Europei, punand bazele crearii unei Germanii unite, democratice si independente, asa cum spune tovarasul Stalin in mesajul transmis presedintelui si prim-ministrului RDG, in contrast cu Germania de Vest, care devenise avanpostul militarismului si revansismului german, sustinut de imperialistii anglo-americani.

Pe data de 21 decembrie 1949, a avut loc un eveniment maret: conducatorul oamenilor progresisti si proletariatului mondial, tovarasul Stalin, a implinit frumoasa varsta de 70 de ani. La auzul acestei vesti minunate, au venit la Moscova delegati din toate tarile de democratie populara, printre care tovarasul Ulbricht si tovarasa Dolores Ibarruri. De asemenea, si tovarasul Mao a fost prezent la aniversarea marelui Stalin, liderul poporului chinez fiind profund impresionat de intalnirea cu arhitectul comunismului. Astfel, in data de 14 februarie 1950, a fost semnat de catre Republica Populara Chineza si URSS Tratatul de Prietenie si Alianta, Uniunea Sovietica ajutand Noua China sa isi refaca economia devastata de razboi, precum si returnarea porturilor Dalian si Lushun catre China, porturi care fusesera ocupate de Armata Sovietica dupa eliberarea Manciuriei de sub imperialismul japonez in august 1945. Putem spune cu mandrie ca prietenia dintre tovarasii Stalin si Mao, dintre URSS si China Populara, a contribuit la consolidarea lagarului democratic si pacii mondiale.

In anul 1950, tovarasul Stalin a publicat una dintre cele mai importante lucrari marxist-leniniste: Marxismul si problemele lingvisticii. Aici, tovarasul Stalin arata ca dezvoltarea limbilor nationale depind in principal de conditiile sociale si istorice de dezvoltare, limba fiind un organism viu, in continua schimbare.
Pe 25 iunie 1950, imperialistii americani, impreuna cu fascistii sud-coreeni, au declansat razboi impotriva RPDC. A luat astfel startul Razboiul de Eliberare a Patriei. Tovarasul Stalin a privit cu ingrijorare actiunile agresive ale imperialismului american, trimitand ajutor militar de indata tinerei RPDC, condusa de bravul tovaras Kim Ir Sen. Din nefericire, in noiembrie 1950, imperialistii au ocupat o mare parte din teritoriul Republicii. Tovarasul Kim Ir Sen s-a adresat tovarasilor Mao si Stalin, in vederea primirii asistentei militare necesare raspingerii invadatorilor imperialisti. Tovarasul Stalin a reactionat prompt, trimitand o escadrila de piloti sovietici, dotati cu celebrele MiG-15, iar tovarasul Mao a format Armata Populara a Voluntarilor Chinezi. Cu forte proaspete, Armata Populara Coreeana si voluntarii chinezi au eliberat Phenianul in decembrie 1950, trecand la contraofensiva.
In anul 1951, tovarasul Stalin s-a opus dezvoltarii si folosirii armei nucleare, datorita efectelor devastatoare ale acesteiea, insa a sustinut ca URSS detine aceste tipuri de arme pentru a preveni un eventual atac imperialist. De asemenea, tot in acelasi an, tovarasul Stalin a cerut a se pune capat de indata agresiunii imperialiste in Coreea.

In anul 1952, tovarasul Stalin a publicat una dintre lucrarile de baza ale bibliotecii marxiste- “Problemele economice ale socialismului in URSS”, in care vorbeste despre adancirea crizei sistemului capitalismului mondial, despre caracterul legilor economice in socialism, dar si despre eliminarea diferentelor dintre oras si sat, dintre munca intelectuala si cea fizica.
Pe 14 octombrie 1952, a avut loc al XIX-lea Congres al PCbUS, care din pacate a fost ultimul din timpul vietii marelui lider. Tovarasul Stalin a prezentat raportul sau la Congres, vorbind despre cresterea fortelor pacii, despre puterea taberei democratice anti-imperialiste, conduse de URSS si despre declinul inevitabil al capitalismului.

Pe 5 martie 1953, poporul sovietic, intreaga omenire progresista si proletariatul mondial au aflat cu tristete de moartea arhitectului comunismului, continuatorul cauzei Marelui Lenin, tovarasul Stalin. In URSS a fost decretat doliu national, delegati din toate tarile de democratie populara si din strainatate venind la Moscova pentru a fi alaturi de poporul sovietic in aceste clipe grele si pentru a-si lua ramas bun de la cel care a fost tatal popoarelor si adevarat luptator al cauzei comunismului, marele tovaras Stalin.

Pentru comunistii adevarati din toata lumea si pentru oamenii progresisti, tovarasul Stalin a fost si va ramane intotdeauna un simbol al luptei pentru socialism si comunism, pentru pace si democratie! Traiasca memoria tovarasului Stalin! Traiasca marxism-leninism-maoismul! Glorie eterna cauzei Marilor Lenin si Stalin!

Co-autori:

MaoistRedSoldier66

Maoist Revolutionary

Bibliografie:

1. Iosif Vissarionovici Stalin – scurtă biografie

2. Istoria Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice

3. I. V. Stalin – “Despre bazele leninismului”

4. I. V. Stalin – “Despre materialismul dialectic și materialismul istoric”

5. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Uniunii_Sovietice_din_1936

6. I. V. Stalin –  “Marxismul si problemele lingvisticii”

7. I. V. Stalin –  “Problemele economice ale socialismului în URSS”

8. https://www.marxists.org/reference/archive/stalin/works/decades-index.htm#1940

9. https://www.marxists.org/reference/archive/stalin/works/decades-index.htm#1950

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top