Cine a ,,inventat” comunismul?

Motto: ,,Istoria de până astăzi este istoria luptei de clasă.”

Deși termenii ,,socialism” sau ,,comunism” erau deja cunoscuți și existenți la începutul vieții acestor mari oameni, mai cu seamă unul dintre aceștia despre care voi scrie, cu ocazia bicentenarului, ei aveau un cu totul și cu totul alt înțeles. După cum probabil își aduc unii aminte de la istorie, comunismul este asociat cu utopia lui Morus sau cea a lui Tomasso Campanella iar socialismul cu clasicii utopici francezi, Babeuf, Fourier si Saint-Simon. Pe când la ei aceste lucruri însemnau un vis frumos, la acest mare Friedrich Engels, născut în Bremen-Elberfeld pe 28 Noiembrie 1820, însemnau o știință a luptei reale de clasă, nu o fantezie a unor ,,revoluționari de cafenea”, conform mentalului colectiv de mai târziu.
Fără a-și termina studiile liceale, în 1838 a fost forțat de obligațiile familiale de a intra într-o casă comercială din Bremen, lucru ce nu l-a prevenit de a-și urma studiile științifice si educația politică. De asemenea, condiția burgheză moștenită nu l-a prevenit de a se apropia de clasa muncitoare cu suferințele și năzuințele ei, ca dovadă, Engels a realizat măreața operă ,,Situația clasei muncitoare din Anglia” în 1845 pentru a cărei material a folosit atât observații personale asupra condițiilor de muncă cât și statistici, documente si lucrări economice ale vremii pentru a documenta cu precizie obiectivă și măiestrie expresivă cele mai importante aspecte ce ne arată, așa cum a spus și el însuși că ,,proletariatul nu este numai o clasă care suferă; că tocmai ruşinoasa situaţie economică în care se află proletariatul îl împinge în mod irezistibil înainte şi-l determină să lupte pentru eliberarea sa definitivă. Iar proletariatul care luptă se va ajuta singur.”
Engels a devenit unul dintre primii socialiști revoluționari, spre deosebire de vechii utopiști, în Anglia, la Manchester. Aici face cunoștință cu Karl Marx, tovarăș de idei și cel mai credincios prieten de-a lungul vieții sale. Cei doi scriu ,,Sfânta familie”, în 1844 pentru a ironiza pe frații Bauer, ce propovăduiau o filosofie mai presus de orice realitate, de politică, care nega orice activitate practică și care nu făcea decât ,să contemple critic” lumea înconjurătoare și fenomenele ce se petreceau în ea, privind proletariatul ca o ,,masă necritică” de oameni. Marx și Engels însă văd proletariatul ca singura forță capabilă de a transforma lumea din cea a profitului, a exploatării omului de către om în cea a interesului uman social. Din acest an debutant, 1845 și până în 1847 Engels a îmbinat activitatea teoretică cu cea practică din rândul maselor muncitorești germane. În 1847, împreună cu Marx, au înnodat legături cu ,,Liga comuniștilor”, pe atunci cunoscută ca ,,Liga celor drepți”, schimbându-i astfel numele și programul prin celebrul ,,Manifest al partidului comunist”, realizat în 1848, operă ce are o mare valoare istorică, daca nu ideologică, fapt recunoscut și de dușmanii reacțiunii.
Marx și Engels s-au reîntors în patria prusiană odată cu începerea revoluției de la 1848 care le-a confirmat teza ,,istoria de până acum este istoria luptei de clasă”. Aici, cei doi au lansat gazeta ,,Noua gazetă renană”, publicată în Colonia. Cei doi au fost sufletul tuturor aspirațiilor democrat-revoluționare din Prusia de la acea vreme. Ei înșiși au luat parte la revoluție, alături de popor, căpătând experiență militară, luptând împotriva reacționarilor. Din păcate, însă, reacțiunea a învins. ,,Noua gazetă renană” a fost interzisă iar Engels și Marx au fost expulzați. De ținut minte este ceea ce a scris Marx ca și comentariu al situației: ,,Nu avem nicio milă și nu cerem nicio milă de la voi. Atunci când ne va veni rândul, nu ne vom scuza teroarea”. În timpul revoluției, Engels a participat la insurecția armată a poporului, a luat parte la trei bătălii pentru libertate, iar după înfrîngerea răsculaţilor s-a refugiat în Elveţia şi de acolo la Londra.
La Londra, și-a reluat activitatea la casa de comerț, pe care a disprețuit-o până la sfârșitul vieții, dar care i-a fost o necesitate amară, generată de condiția materială precară a lui Marx și de cerința ,,finanțării” publicărilor lor și alte trebuințe organizatorice ale acelei perioade. Alt lucru demn de menționat este că el a renunțat la toate privilegiile care veneau cu moștenirea întreprinderii tatălui său, lucru care l-a făcut extrem de fericit pe el și pe Marx. Până în 1870 s-a ocupat de diverse lucrări și a purtat corespondența cu Marx pentru a schimba idei de folos pentru operele clasice ale marxismului. Din această perioadă, mai exact din 1850 datează ,,Războiul țărănesc în Germania” în care arată că fără o alianță solidă cu proletariatul, cu cei organizați în industrie ca o armată disciplinată. Însă marile opere vor urma abia după 1870.
Doresc să lămuresc cititorul cu privire la întrebarea pusă inițial. Ceea ce am prezentat mai sus a fost viața și sumarizarea operei lui Engels, a cărui genialitate a fost nelipsită în conceperea economiei politice marxiste mai ales prin ,,Capitalul” și a celorlalte două părți ale marxismului, filosofia materialismului dialectic și istoric și socialismul științific (asupra căruia mă voi opri). Cât timp a trăit, Engels a căutat să vadă perspectiva maselor, li s-a alăturat în luptă, a participat la activitatea economică pe care a studiat-o practic și teoretic, nu însă ,,conducând o afacere”, cum ar afirma revizioniștii în fruntea cărora se află burghezi înstăriți în haine de săraci. Având o mare pasiune pentru științele reale, a fost influențat în a privi filosofia și ideologia ca și raționale doar în măsura în care sunt în acord cu principiile și legile după care se conduc natura și societatea în mod obiectiv, fără însă a renunța la romantismul revoluționar tipic socialiștilor utopici. În cunoscuta operă ,,Anti-Duhring”, scrisă ca o polemică cu gânditorul mic-burghez Duhring încorporează scurte articole în care este folosită metoda socialismului științific, mai exact în ,,Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”. Îmbinând acel vechi ideal al luptei cu mizeria și exploatarea cu studii economice și analize istorice obiective, a arătat că socialismul și implicit comunismul nu sunt niște vise ale câtorva filistini idealiști pe care le vor sugera prin vorbe dulci clasei aflate la putere ci mișcarea obiectivă a luptei de clasă ce tinde a se realiza în istorie ca rezolvare a unor contradicții profunde dintre clasa muncitoare și capital, dintre muncă și profit, dintre supraproducție și piața ce nu mai poate înghiți surplusul economic.
Perspectiva materialismului dialectic, adică al filosofiei comuniste asupra naturii, a materiei aflate in mișcare este expusă de asemenea în ,,Dialectica Naturii”, lucrare apreciată de mari oameni de știință precum J.B.S. Haldane și chiar Albert Einstein.
O operă ce ar deschide azi o sumedenie de controverse, cum ar fi cea legată de ,,neomarxism” este, în mod incontestabil, ,,Originea familiei, a proprietății private și a statului”. În ea, ni se vorbește despre descoperirile făcute de marele antropolog Lewis Henry Morgan care a arătat că familia nu este o valoare înlemnită in istorie ci variază și se modifică conform legilor dialecticii materialiste, evoluează și suferă schimbări și de asemena, desființează mitul competiției umane ca eternitate și statul ca născut din orânduirea cea mai rațională, așa cum credeau de pildă iluminiștii și arată că toate aceste trei false valori nu sunt altceva decât niște cadre de film trecătoare pe parcursul istoriei. Încă două opere pe care aș mai dori să le menționez sunt ,,Ludwig Feuerbach și filosofia clasică germană” si ,,Ideologia Germană” în care descrie procesul evoluției istorice a filosofiei de la cea pre-marxistă (Hegel, Fichte, Kant) la cea marxistă și o prezintă pe aceasta.
În final, îl reamintim ca pe unul dintre marii clasici, nu doar ai marxismului ci ai istoriei moderne. Nu ca pe un revoluționar de cafenea, ci ca pe un soldat, economist, publicist, student al științelor și servitor al maselor cu efortul, timpul, viața și, de ce nu, geniul său. Veșnică va fi comemorarea nu doar a unui mare intelectual ci și revoluționar dedicat proletariatului si claselor dominate, atât cât va dăinui omenirea și își va depăși limitările istorice. Proletari din toate țările, uniți-vă!

Tov. Hugo

Articol din partea Comitetului de Inițiativă pentru Constituirea Partidului Comunist din România (Maoist) cu ocazia bicentenarului nașterii tovarășului Friedrich Engels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top