Recenzia filmului Sobibor (2018)

În urmă cu două săptămâni, în București, a avut loc festivalul de film rus, care s-a desfășurat pe parcursul a 4 zile. În cadrul acestui festival, am avut plăcerea să vizionez filmul Sobibor, realizat sub regia lui Konstantin Khabensky și lansat în Rusia în luna mai a acestui an. Acțiunea filmului are la bază fapte reale, mai concret ororile comise de naziști împotriva prizonierilor evrei în lagărul Sobibor, precum și lupta acestor prizonieri pentru supraviețui și pentru redobândirea libertății. Trebuie să amintim că evadarea din lagărul Sobibor a fost singura răscoală reușită a deținuților închiși în cumplitele lagăre naziste.

În centrul faptelor prezentate se regăsește locotenentul Armatei Roșii, Alexander Pechersky, sub numele Sașa în film, prizonier sovietic evreu, care, transferat de către naziști la Sobibor, a organizat cu măiestrie evadarea din lagăr.

La începutul filmului este prezentată sosirea la Sobibor a unui tren plin cu prizonieri. În acel moment este pusă în evidență atitudinea mizerabilă a naziștilor, care vor să îi facă pe prizonieri să creadă că sunt în siguranță și că un viitor frumos îi așteaptă în acel loc sinistru, spunându-le “Welcome to Sobibor!” (“Bun venit în Sobibor!”). Apoi sunt selectați cei capabili de diferite munci, iar la ceilalți li se spune ca trebuie să facă un duș, deoarece vor să se asigure că nu vor răspândi anumite bacterii printre ceilalți. La auzul acestei vești, prizonierii sunt încântați, simțind nevoia de a face duș după drumul terifiant pe care îl parcurseseră în acele condiții inumane din trenurile morții. Însă nu își dau seama că soarta lor este pecetluită… Li se cere să predea toate obiectele de valoare, promițându-li-se că acestea vor fi restituite la ieșirea de la duș. Apoi sunt obligați să se dezbrace și sunt băgați în camera de gazare. Un ofițer nazist îi incuie în acea cameră, apoi deschide robinetul pentru gaz. Camera se umple de gaze, iar prizonierii mor în chinuri groaznice.

Pe parcursul filmului sunt prezentate suferințele prizonierilor din acel lagăr, umilințele la care erau supuși de către ofițerii naziști. Aceștia îi obligau să le confecționeze tot felul de obiecte, în funcție de tipul de muncă pe care o prestau. De exemplu, pe bijutieri îi obligau să le facă inele, pe croitori să le facă haine, etc. Trebuie să amintesc scena în care un deținut îl încântă pe ofițerul nazist cu realizarea sa, dar acesta îl batjocorește spunându-i pe un ton ironic că merită un coniac. Deținutul refuză, spunând că religia sa (iudaismul) îi interzice să bea coniac. Ofițerul nazist se enervează atunci și îi ordonă să se dezbrace pentru a-i da 50 de lovituri de bici, obligându-l să le numere, sub amenințarea că în cazul în care greșește la numărătoare o va lua de la început. În timpul în care il biciuiește, nazistul caută tot felul de pretexte pentru a relua numărătoarea de la 0.

O altă scenă teribilă este cea în care, în urma unei încercări eșuate de evadare a unor prizonieri (care au fost uciși pe loc), naziștii stabilesc represalii împotriva celorlalți deținuți. Sunt adunați toți prizonierii, iar un ofițer le spune că va fi împușcat fiecare al 10-lea dintre ei. Astfel, unul dintre ofițeri realizează numărătoarea, iar altul merge in spatele acestuia și îi împușcă pe loc pe cei care au ghinionul fatal de a fi numărul 10 în urma numărătorii.

Locotenentul sovietic Sașa își dă seama că nu mai au nimic de pierdut, și că evadarea e singura cale pentru a supraviețui. Ceilalți deținuți își dau și ei seama de acest lucru, aflând că naziștii închid lagărele situate în apropierea liniei frontului, exterminând prizonierii din aceste locuri, pentru a nu fi salvați de către Glorioasa Armată Roșie care a pornit o ofensivă puternică împotriva bestiilor naziste.

Într-una din zile, un nazist încearcă să violeze o prizonieră, însă un alt deținut intervine în apărarea ei și ucide jigodia nazistă, apoi ascunde cadavrul. Înștiințat de acest lucru, Sașa își dă seama că nu va trece mai mult de o zi până ce naziștii vor remarca absența partenerului lor de crime, astfel hotărăște ca evadarea să aibă loc ziua următoare, întocmind un plan excelent.

Dar înainte să răsară soarele va mai veni o furtună cumplită. Înaintea desfășurării planului stabilit de Sașa vedem în film noi scene îngrozitoare, scene care fac să se cutremure pe orice om sănătos din punct de vedere psihic. În acea ultimă seară de suferință, un număr destul de mare de prizonieri își vor pierde viața, neavând șansa să vadă ziua libertății. Ofițerii naziști care conduc lagărul organizează o “petrecere” la care sunt invitați și alți hitleriști din exterior. În acel moment este declanșată alarma pentru a-i aduna afară pe toți prizonierii din lagăr. Care era oare motivul? Naziștii ii convocaseră pentru a se distra ucigând prizonieri. Da, atât de psihopați erau acesti “oameni” (am pus ghilimele fiindcă numai oameni nu se pot numi) încât marea lor distracție era să ucidă evrei. La această “petrecere”, naziștii beau, mănâncă, ascultă muzică și, în același timp, biciuiesc și împușcă prizonieri, distrându-se copios. M-a șocat scena în care un prizonier evreu îi spune disperat unui nazist că vrea să își vadă soția, îl întreabă unde e. Ce face bestia nazistă? Toarnă coniac pe acel prizonier și îi dă foc. Toți naziștii râd cu gura până la urechi, ca niște psihopați, vazand cum prizonierul este mistuit de flăcări. Tot la această “petrecere”, Sașa este biciuit cu cruzime de către naziști. Dar asta nu îl va împiedica să conducă spre victorie răscoala prizonierilor din Sobibor ziua următoare. La finalul “petrecerii” naziștii din interiorul Sobibor se despart de oaspeții lor, aceștia din urmă spunând că abia așteaptă următoarea “petrecere” de acest gen. Dar nenorocitii care au organizat această “petrecere” nu stiau că orele lor sunt numărate. Ziua ce va urma le va aduce pedeapsa meritată.

Ziua următoare (marea zi a eliberării), prizonierii hotărăsc sa ii cheme pe ofiterii naziști în ateliere, unde îi vor ucide fără să facă prea mult zgomot. După lichidarea acestor nemernici criminali, Sașa și ceilalți organizatori ai evadării pun mâna pe arme, apoi toți prizonierii vor fi adunați afară. Sașa dă semnalul de plecare, astfel cu toți o iau la fuga. Din păcate mulți dintre ei vor fi împușcați cu mitralierele de către naziștii din turnul de apărare.

Evadarea a avut succes, dar din păcate mai mult de două treimi dintre prizonieri au fost fie uciși, fie predați naziștilor de către localnici. Sașa s-a întors în Armata Sovietică, pentru a-și face datoria până la capăt în lupta împotriva bestiei naziste. Nu pot să nu menționez sentimentul de dragoste față de tovarășul Stalin, sentiment care îl ghida pe Sașa în acțiunile sale. Chiar în timpul filmului unul dintre prizonieri spune, referitor la Sașa, “îl are în inimă pe tovarășul Stalin.”. Această dragoste față de tovarășul Stalin împărtășită de poporul sovietic și de luptătorii din Armata Roșie a reprezentat unul din factorii decisivi pentru Victoria forțelor progresiste împotriva odiosului nazism.

Filmul Sobibor m-a marcat profund, mi-a intensificat ura împotriva nazismului și m-a întărit în hotărârea de a lupta până la moarte împotriva fascismului, care a scos din nou capul și amenință din nou umanitatea. Nu voi avea liniște până nu va dispărea odiosul capitalism, care e sursa principală a fascismului, iar fascismul e tot o formă de capitalism, mai exact cel mai sinistru tip de capitalism. Recomand acest film tuturor celor pătrunși de spirit progresist, revolutionar și anti-fascist, tuturor celor care vor să afle mai multe detalii despre atrocitățile comise într-o vreme nu foarte indepărtată. Moarte capitalismului, fascismului, rasismului și imperialismului! Trăiască internaționalismul proletar!

Comrade Adrian 1917

(articol din noiembrie 2018)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top